Cimbru (Thymus vulgaris)

Tradiția de a folosi cimbru datează încă de pe vremea lui Hipocrate, secolul IV î.Hr.

Planta medicinală a fost recomandată pentru tratamentul simptomelor precum dispnee și dificultăți de respirație sau tuse, dar și pentru tratamentul bolilor gastro-intestinale. Datorită aromelor sale plăcute, frunzele de cimbru, uscate sau nu, sunt de asemenea folosite sub formă de condiment în gastronomie.

În medicina modernă, se folosesc flori și frunze de cimbru tăiate și uscate. Substanța activă din compoziția uleiului esențial de cimbru, denumită timol, are un efect inhibitor asupra creșterii microorganismelor patogene, adică o acțiune antifungică și antibacteriană. Cimbrul este utilizat în prezent  pentru tratarea răcelilor. Acțiunea complexă a extractelor de plante reduce inflamația, scade vâscozitatea mucozităților și are un efect bronhodilatator, ceea ce ușurează expectorarea, acționând în același timp împotriva microorganismelor patogene.